Sarpele

SARPELE

Mişcările, ce largi pe pietrele uscate,
Le ştii de la cadâne din ţări îndepărtate,
Coniacul îţi înmoaie mirosul decadent
Alături de şofranul adus din Orient.

Cum ti-a pierit culoarea de la arsenic...
Iar solzii de pe spate, dispuşi în mozaic,
Reflectă vag lumina pe care nu o prinzi -
Se pierde dispersată în jocuri de oglinzi.

Privirea? De femeie ce trage din ţigară;
Ma cerţi cu rugăminţi - ai vrea sa ieşi afară,
Dar pentru ce? Să umbli în noapte după mine?
Să-mi numeri paşii ziua pe străzile străine…?

Degeaba - nu mai ai nici mâini şi nici picioare,
Ce mi-ai mai scotoci acum prin buzunare…!
Crezând ca ai să afli la mine vreun răspuns
M-ai ocărat întruna şi părul ţi l-ai smuls…

De nu mă crezi pe mine când spun că nu-l mai ai,
Priveşte-te lipsită de părul tău bălai!
Priveşte-te reptilă, mai ştii… adeseori,
Târându-te pe jos te prefăceai că mori?

Răspunde-mi din acvariu, te simt cum mă auzi,
Te faci că nu-nţelegi, de asta nu–mi răspunzi;
Aşa mi-e tonul vocii, doar ştii că nu-l ridic,
Ce straniu mi se pare că nu mai spui nimic!

Ce crudă isteria, iar mintea - ce bolnavă
Când singură în suflet ţi-ai picurat otravă,
Şi iată azi, iubito, când clopotele-ţi bat,
Veninul geloziei în ce te-a transformat!

                                           Alina Cristea