Muza

MUZA

Azi mi-am trimis iubita de acasă
Ca să răman cu mintea mea pribeagă;
Şi singur, n-am dormit o noapte-ntreagă,
Ȋnsă pensonul stă tăcut pe masă…

Şi îndreptat cu capul spre fereastră,
Desi se întrevad ai zilei zori,
Iar ochii mi se-nchid răzbunatori,
Aştept să-mi vină muza cea maiastră.

Să mă inspire caldarâmul nins
Sau să-mi închipui iar un coş cu flori…?
Cu fructe l-am pictat de-atâtea ori…
Ca şi albastrul mărilor întins…

Dar nu se-ndură mâna nicidecum
Fără a muzei caldă insuflare
Să potriveasca dulce vreo culoare
Conturului cernit ca şi un scrum.

Iar dinspre colivia din perete -
Un melancolic tril de primavară!
Eu, întristat că muza nu coboară,
Mă uit către bătrânul meu sticlete.

Când dau să-mi scot ţigara din pachet
El dă din aripi neastâmparat,
Stârneşte aer rece şi uscat
Şi-mi tot aşterne praf pe şevalet.

                              Alina Cristea